Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare,

ELEMENTUL LUDIC Actual: un termen elastic - Sportul - Activitatea spor­tivă organizată - Sportul părăseşte sfera sportivă - Jocurile ne-atletice ca sport - Bridge - Viaţa oame­nilor de afaceri adoptă anumite trăsături ludice -Recordul şi competiţia - Elementul ludic al artei moderne - Preţuirea sporită a artei - Pierderea si cîştigul factorului ludic în artă - Conţinutul ludic al ştiinţei moderne - Tendinţe ludice ştiinţifice -Conţinutul ludic Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare vieţii sociale şi politice -Puerilismul - Spiritul adolescentin îşi cîntă victoria - Puerilismul nu e totuna cu jocul - Conţinutul ludic al politicii - Moravuri gonartroza tratamentului articulației genunchiului parlamentare -Partide politice - Politica internaţională - Dreptul internaţional şi regula jocului - Factorul competi­tiv în războiul modern - în aparenţă: pierderea ele­mentului ludic - Războiul: un joc?

Specialiştii au făcut inventarul scenelor: şaptezeci şi opt de experien­ţe ludice, aproape replica plastică a jocurilor enumerate de Rabelais în cartea 22 din Gargantua. Cum am putea spune, privind Jocurile lui Bruegel, că nu ştim ce este jo­cul? Tabloul lui Bruegel şi cartea care îl tălmăceşte nu fac decît să ne confirme impresia că, toc­mai fiindcă sîntem într-un spaţiu familiar, ştim, si că, departe de a constitui o problemă, jocul nu poate însem­na mai mult decît prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri.

Treci pe suprafaţa pînzei cu gîndul că în reprezentarea eternului-ludic este consfinţită nu doar o trăire trecută, ci si deţinerea unei ştiinţe a lucrului. Ce poate fi atunci o carte despre joc dacă nu evocarea unei experienţe colective si a unei cunoaşteri subînţelese? Dar pînă şi pictura este poate mai mult decît atît; cînd în locul unei simple reprezentări ajungem să vedem o imagine cu tîlc, deci un simbol, atunci putem înţelege că tabloul lui Bruegel este, în fond, o capcană: inventariind plastic jocuri, el ne poate lăsa la suprafaţa jocului; sim­plă traducere în reprezentare a bunului-simţ, nu ne con­firmă el credinţa că spaţiul experienţei este totuna cu cel al cunoaşterii?

Să privim însă mai atent: sub chipurile acestea incer­te, de copii bătrîniciosi, este antrenată parcă toată suflarea unei comunităţi, şi gîndul că toată lumea se joacă deschi­de deodată către un alt soi de ludus sau către un perpe-tuum ludic.

cotul drept al durerii care ajută la durerea articulară

De altminteri, totul este Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare atît de nefiresc, încît eşti împins să treci de la simpla privire la o cum­pănire mai atentă a lucrurilor. Locul de desfăşurare a jocurilor sînt piaţa unui oraş, curţile şi casele care o îm-prejmuiesc, ba chiar străzile care se deschid din piaţă, creînd liniile de fugă ale tabloului.

Cele şaptezeci şi opt de jocuri trăiesc însă într-o falsă vecinătate; coexistente, ele nu pot fi gîndite decît sub forma unor clişee ludice; prelungind în gînd mişcările protagoniştilor, sîntem obli­gaţi să constatăm că ei îşi violează reciproc spatiile de joc; vecinătatea jucătorilor eterogeni este astfel fictivă şi, deşi aduşi să existe laolaltă într-o topografie reală piaţaei creează de fapt o sinteză spaţială artificială, care capătă de îndată o valoare ideală şi demonstrativă.

Genunchiul umflat fără răni ca si cum toate curţile copiilor s-ar fi vărsat într-o piaţă abstractă a jocului. Tabloul lui Bruegel nu este un răspuns, dar este deschi­derea unei probleme.

Răspunsurile care s-au dat acestei probleme sînt ex­trem de variate, însă atitudinile posibile faţă de ea sînt constante şi, după îndrăzneala cu care s-au desprins de realitatea empirică a jocului, trecînd la surprinderea unei semnificaţii mereu mai înalte, Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare se definesc fie ca ştiinţi­fice, teoretic-culturale sau filozofice, în istoria explicării jocului, s-a întâmplat astfel ca determinarea esenţei sale să suporte mersul urcător al gîndirii care păşeşte spre cercuri tot mai largi de generalitate.

S-a petrecut aşa cu orice realitate în care omul s-a simţit esenţial angajat limba, sacrul, munca sau tragicul, de pildăsau este vorba, în cazul jocului, de un fenomen privilegiat, care merită atenţia unor atitudini spirituale conjugate? Nu este vorba aici de o proprietate care impune jocul altfel şi mai presus conştiinţei noastre decît poate s-o facă oricare altă dimensiune aflată în lumea omului? Dacă jocul este o experienţă simulată a nedeterminării, s-a spus, atunci înseamnă că el este unica modalitate a distanţării fată de tot ceea ce în viaţa curentă înseamnă loc fix, dependenţă, reglare.

Căci, chiar reglementat, jocul termină prin a ne da conştiinţa gratuităţii ascunse în orice angajare şi, în măsura în care scoate la lumină procentul de arbitrar ce rezidă în orice întreprindere umană sau cosmicădenun-ţînd gravitatea doar ca pe una dintre feţele posibile ale lu­crurilor — jocul este garanţie palpabilă şi întreţinere constantă a reflexului libertăţii, nu doar libertate căutată, promisă, propusă sau visată.

Toate atitudinile amintite au pornit de la această sub­stanţă ireductibilă a jocului şi au făcut din gratuitate şi re­flexul exersat al interdeterminării secretul unei forme superioare de metabolism, capabile să dea seama de spe­cii comportamentale mergînd de la hîrjoneala ludică a mamiferelor superioare şi pînă la actul cultural înteme­ietor de condiţie umană.

Substanţa ludică a fost atinsă de fiecare dată altfel de mîna exactă şi prozaică a omului de ştiinţă, de cea cumpănită între fapte şi integrări totali­zatoare a teoreticianului culturii sau de gestul specula­tiv care a şters de pe ea urmele contingenţei şi, izgonind-o pînă şi din ograda omului, a scăldat-o în spuma cîte unui gînd cosmic, transformînd-o în pură Figură a Lumii. Dar punctul vizat de ipoteza ştiinţifică, de teoria culturală sau de cea filozofică a fost mereu acelaşi.

Să-l urmărim, con- jugat de cele trei deschideri ale spiritului.

Dezbateri parlamentare

Unde se asază, în această polifonie a gîndului, cartea lui Huizinga? Jocul si atitudinea ştiinţifică Jocul la care se raportează biologia, psihologia sau so­ciologia nu este altul decît cel pe care îl purtăm fiecare în minte ca rememorare a unei experienţe ludice trecute, ca fapt de divertisment sau ca experienţă ludică străină, trăită sub formă de spectacol.

Ceea ce însă pentru bu-nul-simţ este un fapt subînţeles trebuie să devină pen­tru atitudinea ştiinţifică unul înţeles: aşadar, jocuri de animale, copii sau oameni mari, transformate în fapte de observaţie si supuse unor tradiţionale tehnici de prelu­crare în vederea obţinerii unor teorii care să stabilească funcţiile fenomenului ludic în economia vieţii individu­lui sau a civilizaţiilor urbane.

Deci, nu prin punctul ei de pornire contrazice atitudinea ştiinţifică bunul-simţ, ci prin precizările obţinute ca rezultat al unor prelucrări spe­cializate. Oricît de spectaculoase ar fi, vorbirile tehnice despre joc se păstrează în limitele unui firesc al lucrurilor scos la suprafaţă şi exprimat concis; în cunoaş­terea propusă, mai este loc pentru recunoaştere, şi bu­nul-simţ, confruntat cu ştiinţa, poate spune că, în fond, o teorie sau alta nu este decît concentrarea maximă a unei ştiinţe difuze.

Jocul si temeiurile biopsihologice ale libertăţii. Dezvolta­rea psihanalistului Geza Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare are ca punct de pornire teoria antropologului danez Bolk Bolk a încercat să dea o explicaţie a faptului că nici un mamifer nu se dezvoltă atît de lent ca fiinţa umană, că la om, cu alte cuvinte, perioada de imaturitate sau de neputinţă este mai lungă decît la toate celelalte animale.

  1. Ну, мне было все равно.
  2. Artroza regimului de tratament al genunchiului

Cheia acestei situaţii Bolk a găsit-o comparînd un foetus de primată ,are cu unul de om. Pilozitatea, lungirea membrelor superioare, subtierea bu­zelor si tot'ceea ce caracterizează o primată ajunsă la ma­turitate sexuală apar ca abatere de la caracteristicile fazei embrionare, în schimb, proprietăţile care în cursul dez­voltării se pierd la celelalte primate devin la om parte integrantă a formei împlinite, într-un caz, evoluţia este propulsivă, în celălalt, conservatoare.

Teza lui Bolk s-ar putea rezuma astfel: omul este un foetus de primată care a atins maturitatea sexuală. Dar, trădat, caracterul foetal înseamnă evoluţie rapidă; conservat, el devine factor inhibitor, care încetineşte pro­cesul normal de ontogeneză. Perioada de imaturitate prelungită se explică la om prin acest caracter foetal de­venit progresiv permanent.

Ce concluzii se pot trage de aici? Că perioada infan­tilă a vieţii umane — atît de prelungită şi avînd valoare de fază preparatoare a dezvoltării, cînd structurile se pregătesc să existe mai înainte artrita cu adevărat tratament a fi utilizate — îşi pune pecetea pe întreaga existenţă a individului.

Şi, de vreme ce omul este o specie foetalizată, a cărei fixare la situaţia infantilă a înregistrat pe scara biologică o artrita articulației pe deget după o accidentare extra­ordinară, înseamnă că genele şi mutaţiile vor fi din ce în ce mai puţin responsabile de ce va fi omul, iar experienţa infantilă, din ce în ce mai mult.

Când vorbesc despre Mihai Eminescu mi se pare că întreprind o acțiune sacerdotală.

Experienţa infantilă este însă esenţial joc, iar jocul este opusul adaptării la modul de viaţă tot mai rigid pe care îl reclamă specializarea progresivă a structurii adulte.

Triumf al variabilităţii împotriva rigidităţii, activitatea lu­dică elementară reprezintă premisa biologică a depăşirii biologiei. Neputinţa prelungită a prelungit viaţa jocului, iar acesta a devenit termenul mediu într-un silogism care face trecerea de la infirmitatea biologică la superio­ritatea culturală.

In explicarea jocului, biologismul are în general meri­tul de a indica temeiul biologic al transgresării biologi­cului însuşi; căci, din moment ce începe din locul unde activitatea de întreţinere a vieţii ia sfîrşit, înseamnă că jo­cul este expresia facultăţilor şi energiilor care s-au elibe­rat temporar de satisfacerea imperativelor biologice fundamentale. Extras pe calea unei analize ştiinţifice din realităţi bio­logice, jocul deschidea nemijlocit către formele privilegiate de exersare a libertăţilor spiritului.

Făcînd din joc o afa­cere strict individuală, biopsihologismul lui Spencer arunca aparent o punte către idealismul de largă respi­raţie al lui Schiller şi, în marginea unui discurs speciali­zat, apăreau timid primele elemente de teorie a jocului ca introducere la o filozofie a libertăţii.

cel mai eficient medicament pentru tratamentul artrozei

Cînd indivi­dul este în schimb judecat ca membru al unei colectivităţi, jocul se transformă şi el în fapt de civilizaţie şi, în locul unei structuri în care chipul libertăţii era descifrat elementar, sub masca zburdălniciei naturale neangajate, apare o 10 strategie cu finalităţi mult mai prozaice: jucîndu-se, indi­vidul se pregăteşte pentru maturitate si, exersînd ludic setul de roluri din care este compusă viaţa socială, el îşi construieşte selful sub forma unui divertisment.

Psihosociologici: jocul devine gratuitate în vederea unei an-vajări. Grădiniţa de copii este un laborator pentru colec­tivele de oameni mari — iată cum s-ar putea rezuma eîndul unui behaviorist american ca George Herbert Mead despre esenţa si funcţiile jocului.

cum să tratezi displazia articulară tratament pentru bursita articulației cotului

Copiii se joacă, dar li­bertatea jocului lor nu este decît propedeutică la o anga­jare viitoare, repetiţie infantilă în vederea însuşirii unui rol responsabil si, astfel, plăsmuire secretă a unui eu scăl­dat în conştiinţă socială. Jocul este mai întâi, la copiii mici şi la popoarele primitive, joacă playasumare a unui rol străin, în care este mimată personalitatea imaginilor şi forţelor care te domină şi determină, fie aceştia părinţi, profesori sau zei.

Situaţia prin care copiii iau atitudinile pe care alţi indivizi le au faţă de ei şi faţă de alţii repre­zintă forma rudimentară de naştere a eului self prin raportare la altul. Dar joaca este un scenariu elementar, în care copilul, asumîndu-şi un rol, nu ajunge să-l şi transgreseze prin interiorizarea reacţiilor potenţiale ale celorlalţi. Simpla joacă este o succesiune de roluri nelegate între ele şi care nu au ajuns să se organizeze într-un întreg.

De aici şi far­mecul şi inadecvaţia copilăriei.

  • Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga Maica Benedicta a organizat, în perioada augustcolocviul internațional cu tema În căutarea absolutului: Eminescu, prilejuit de comemorarea a de ani de la trecerea în veșnicie a celui mai mare poet al românilor.
  • Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
  • Michael Jordan a prins un pește-spadă de de kg Gicu Sfinteş, antrenor culturism: Eu l-am cunoscut pe băiatul ăsta îneu l-am dus pentru prima dată în lotul României, la campionatul balcanic de la Ceaceac, Iugoslavia.
  • Stimate coleg, microfonul vă aparţine pentru 3 minute.
  • Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

De aici şi faptul că nu poţi conta pe un copil. Dacă prin joacă play eul se anunţă doar, el îşi capătă expresia matură abia prin joc game. Nu este de ajuns să-ţi asumi rolul persoanei care aruncă mingea, trebuie să-l porţi în tine şi pe cel al prinzătoru-lui.

Abia prin cooperarea la un set de sarcini comune poa­te lua naştere o personalitate organizată. Tocmai aceasta face jocul game : el aduce atitudinile sociale ale grupu­lui înlăuntrul cîmpului de experienţă directă a individului şi le include ca elemente în constituţia eului. Ce fusese jocul pînă acum? Dacă nu inventar al jocu­rilor şi ludus elementar indicat ca substitut al oricărei de­finiţii, atunci libertate travestită sub forma unei dinamici fără obiect, răpită imperativelor biologice şi plasată între două acte responsabile.

Nu a căpătat însă problema jocu­lui mai multă demnitate de cînd am aflat că jucîndu-ne învăţăm cu încetul să devenim mari?

Adio, dureri de genunchi. Care este BĂUTURA MIRACULOASĂ care te scapă de durerile articulare

Dar sociologia spu­ne chiar ceva mai mult despre joc: jucată mai întîi sub forma unui rol imitat, viaţa socială sfîrşeşte prin a fi trăi­tă matur sub forma unui statut ca rol asumat. Pedagogie doar, şi metodă de socializare, jocul se instalează în cele din urmă în sfera însăşi a societăţii civile: căci statutul social al persoanei mature, chiar dacă a devenit propriul tău rol şi nu doar asumare a unuia străin, ascunde în el distanţa care face ca individul să nu se confunde niciodată deplin cu rolul interiorizat.

Recomandări pentru durerile de oase

Ideea de rol o implică pe ace­ea de joc, deci de ordine suprapusă celei reale, în care intri şi din care poţi eventual să si ieşi. Rolul pe care, sociologic vorbind, îl joci nu trimite însă la pura gratuitate ludică şi, la acest nivel, a reprezenta este cea mai crasă formă de perpetuare a vieţii într-un mod organizat, între a fi realmente ceva si a reprezenta doar, dis­tanţa este aici i.

Ideea de rol social o implică, desigur, pe aceea de joc, dar unul în care eşti jucat, nu te joci. Este adevărat că nu te confunzi niciodată deplin cu rolul în care ai intrat, dar nici nu poţi spune ce eşti în afara lui sau în răstimpul schimbării a două roluri sociale. In socie­tate, eşti de aceea în fond şi în fapt ceea ce reprezinţi, şi fiinţa ta reală se confundă în cele din urmă cu propriul 12 tău rol.

A părăsi orice rol în care eşti sociologic jucat poate fi, desigur, o formă de libertate, dar ea este însoţită de un risc biologic, si societatea se apără prima de sabo­tarea scenariului pe care ea l-a creat şi îl controlează.

Cele mai citite articole Timpul.md

Li­bertatea ar însemna tare puţin dacă s-ar limita la gîndul că poti permuta roluri în cadrul unui mecanism reglat ferm. Dacă societatea umană s-ar fi rezumat la constata­rea distanţei care există între un rol si purtătorul lui, ea nu ar fi depăşit grupul termitic decît prin conştiinţa structurii de grup, iar jocul nu ar fi fost niciodată mai mult decît consumarea de tip strict biologic a energiei spenceriene aflate în exces.

Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare abia dacă această lume de roluri ajunge să secrete o alta, de roluri scăpate de sub imperativul conservării şi per­petuării grupului, devine cu putinţă transformarea sociologiei în teorie a culturii, adică naşterea jocului ca obiect cultural şi a culturii înţelese ca joc. Sociologic vorbind, omul fusese jucat; acum, cultural, el se joacă. Jocul şi teoria culturii Cînd rolul social devine a fi realmente ceva, iar a repre­zenta doar este de astă dată o realitate suprapusă acestuia şi care-l contrazice de la înălţimea unei depline gratuităţi, jocul izbucneşte în formă plenară si capătă o funcţie crea­toare de cultură.

Omul, ca fiinţă ludic-culturală, este su­biectul unui spectacol care-si dă legea rolului propriu şi nu o primeşte ca lege a unui spectacol moştenit şi con-strîngător. Dar să începem şi în cazul acesta de la lumea de joc a copilului. Teoreticianul culturii descoperă în uni­versul ludic al copilului cazul privilegiat cînd faptul de a fi alunecă deplin într-un rol gratuit. Fiind unica fiinţă care nu are încă rol social, copilul generează situaţia de excepţie cînd jocul nu mai reprezintă dublul unei exis­tenţe heteroludice.

Copilul este singura fiinţă în care dis­tincţia dintre a fi si a reprezenta se pierde în lumea unică a jocului. Discursul sociologic este anulat în cazul său de faptul că, jucîndu-se, copilul se joacă de fapt pe sine, şi spectacolul ludic pe care el îl oferă este propria lui reali­tate unidimensionată ludic.

Necesitatea lui este propria lui libertate, si felul în care el este jucat este acela Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare se joacă.

Ceea ce copilul deţine dintr-o dată ca ordine superioară de existenţă datorată gratuităţii jocului omul matur tre­buie să redobîndească prin efortul ridicării la gratuitatea culturii. Jocul copilului nu este decît o promisiune de li­bertate, si nu libertatea însăşi, de neconceput fără con­ştiinţa distanţei care desparte de o lume străină de ea.

Adevăratul rol este unul pe care îl iei, cu conştiinţa nece­sităţii abandonate si a distanţei care acum, cînd te joci, te desparte de ea. Numai întrucît este gratuitate recuperată, jocul devine cu adevărat liber si creator de cultură. Şi toc­mai fiindcă libertatea îl domină, copilul exersează în gol riturile creaţiei culturale; în schimb, pe temeiul unei libertăţi dobîndite, omul culturii se joacă cu spor.

artrita traumatică pentru tratamentul degetelor osteocondroza coloanei vertebrale și articulațiilor

Copilul nu cunoaşte lumea pe care, jucîndu-se, poate s-o contra­zică. Omul o ştie, şi, jucîndu-se, o dezminte constant.

Jo­cul nu devine creator de cultură decît atunci cînd în fiinţa omului rolul social eşti jucat şi cel cultural te joci s-au orânduit antagonic. Colecţia protestelor ludice ale fiinţei mature este cultura.

Ia ta-ne ajunşi astfel în faţa cărţii lui Huizinga. Ne-am putea opri aici, şi cititorul va înţelege, poate, că mai greu a fost să străbaţi distanţa de la ceea ce pare că ştim pînă la punctul de Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare dezminţirea începe.

Că în Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare funcţiei 14 rolui trebuie să ezităm mai mult decît ne îndeamnă doc- sănătoasă a bunului-simţ, am fost însă avertizaţi de "dată ce am făcut primul pas dincolo Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare hotarele imaşi- i cu care ne-a obişnuit experienţa ludică a copilăriei, în ce constă atunci această dezminţire şi conştiinţa mai înaltă a jocului cu care vor să ne familiarizeze paginile istoricu­lui olandez al culturii?

El extrage mai întîi, după o metodă analitică si fenomenologică, proprietăţile formale ale oricărui joc: o acţiune dezinteresată, închisă în timp şi în spaţiu, baza­tă pe o ordine proprie şi pe asumarea liberă a unor re­guli, abolind, într-un cuvînt, realitatea vieţii obişnuite şi evadînd în alta, a reprezentării şi aparenţei, unde spiri­tul se manifestă ca agon spectacular sau ca spectacol com-petiţional. Pasul următor este o constatare, venită din experienţa istoricului culturii care a frecventat cu predi­lecţie civilizaţiile primitive: toate aceste caracteristici for­male ale jocului, ale jocului aşa cum îl ştim şi îl întîlnim în experienţa noastră curentă, sînt de găsit la nivelul mari­lor întrupări ale spiritului obiectiv — în riturile justiţiare, războinice, Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare, în ştiinţă, poezie, filozofie si arte în general.

Lichid în sacul suprapatelar al tratamentului articulației genunchiului unde, concluzia surprinzătoare că, avînd toate proprietăţile formale ale jocului, cultura apare din­tru început nu din joc, ci ca joc, ca structură ludică, ca formă jucată: cultura este joc.

Căci în jocul acesta se cauzele artrozei și metodele de tratament capacitatea de Miturile luptătorilor de aeronave despre tratamentul durerilor articulare te dărui sufleteşte şi în «realitatea» ta cea mai deplină unei lumi 15 secunde de aparenţe sich einer zweiten Erscheinungswelt hinzugeben ; omuleţul sau omul matur sînt cuprinşi acum de această aparenţă existentă dincolo de raporturile natu­rale şi de cauzele lor subînţelese.

Aşa se face că omul dobîndeşte două chipuri de viaţă: unul al «existenţei», celălalt al jocului. Printr-o documentaţie şi demonstraţie impresionante, Huizinga dă viaţă acestei idei si face să pătrundă în con­ştiinţa culturală a epocii o afirmaţie care s-ar fi pierdut altminteri în cartea lui Frobenius, preocupat aici de mor­fologia regională a culturii, şi nu de teoria culturală a jocului.

Deci jocul este unul, spune Huizinga; el are aceleaşi caracteristici fie că e vorba de animale, copii sau oameni mari.

Similardiscuții