Cauza artrozei articulației cotului
Cotul este compus, de fapt, din trei suprafeţe articulare Tratamentul de recuperare B. Cotul este o articulaţie extrem de strînsă, fapt ce determină dificultăţi în recîştigarea mobilităţii articulare după orice afectare a acestei articulaţii. La nivelul cotului se execută doar mişcări de flexie — extensie şi pronosupinaţie.
Tot ce trebuie sa stii despre ARTROZA: simptome, cauze, tratament
Cotul este considerat ca cea mai dificilă articulaţie pentru recupararea mobilităţii, nu numai datorită structurii propriu — zise, ci şi uşurinţei de a dezvolta, periarticular, depuneri calcare sau retracţii musculare care limitează şi mai mult mobilitatea. Artroza este o afecţiune care face parte din grupul reumatismelor degenerative.
Ea este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice şi, totodată, cea mai frecventă afecţiune a aparatului locomotor. Frecvenţa artrozelor creşte cu vârsta.
Artroza este răspîndită mai ales în zona temperată şi apare la ambele sexe, cu o uşoară predominanţă la sexul feminin. Artrozele reumatism degenerativ, osteoartrita sau artrite deformante se caracterizează morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei şi ţesuturilor moi.
Din punct de vedere clinic se manifestă prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective. Artrozele afectează articulaţiile mobile diartroze şi pot fi mono- sau poliarticulare. Mecanismul este dublu: cauza artrozei articulației cotului exces de presiune exercitat pe un cartilaj şi biochimic cartilaj alterat biochimic, cu scăderea rezistenţei la presiuni mecanice normale. Procesul degenerativ rezultă din interacţiunea complexă a unor factori extrinseci şi intrinseci.
De obicei este vorba de o artroză generalizată caracterizată prin degenerarea prematură a cartilajului în numeroase articulaţii.
Frecvenţa artrozelor creşte cu vîrsta. Ele nu reprezintă un proces de uzură pasiv, ci şi un proces degenerativ activ. O dată cu trecerea anilor apar şi leziuni ale structurilor adiacente ligamente, tendoanecare pot accentua dezvoltarea artrozei. În artroze metabolismul cartilajului este deprimat, procesul de degradare depăşind biosinteza. Prograsia condiţiilor etiologice face ca fisurile să se accentueze, iar volumul cartilajului articular să scadă.
Este, de asemenea posibilă, ruperea cartilajului, cu detaşarea în cavitatea articulară a unor fragmente mici. Ulterior are loc o reacţie proliferativă sub forma unui burelet la periferia cartilajului, ceea ce constituie punctul de plecare a osteofitelor. Uzura cartilajului cum arată durerea articulară la dezgolirea osului subiacent, care devine sediul unui proces de scleroză.
Această condensare osoasă este mai evidentă în punctele de solicitare mecanică maximă; în zonele nesolicitate apare osteoporoza. În cursul procesului artrozic suprafaţa articulară devine progresiv deformată şi neomogenă, fapt ce expune ţesutul sinovial la lezări mecanice urmate de fibroză şi hialinizare progresivă, ce are ca efect scăderea vascularizaţiei sinovialei.
El devine neregulat şi nu mai asigură alunecarea suprafeţelor cauza artrozei articulației cotului. Apar astfel deformări articulare care duc la tracţiuni şi solicitări excesive ale capsulei şi ligamentelor articulare, care se fibrozează compromiţînd şi mai mult funcţia articulară.
Istoricul bolii actuale va cuprinde descrierea amănunţită a tuturor simptomelor şi semnelor bolii, de la începutul ei şi până în momentul prezentării bolnavului la medic, în ordine cronologică şi cu menţionarea factorilor favorizanţi sau agravanţi. Examenul clinic se bazează pe inspecţia şi palparea simultană şi comparativă a celor două articulaţii ale cotului, din faţă, din profil şi posterior. Când cotul este în extensie, aceste trei repere osoase sunt în mod normal situate pe aceeaşi orizontală linia Hutter-Tillauxiar în flexie, cele trei repere delimitează un triunghi isoscel triunghiul Hutter- Tillaux.
Inspecţia poate releva cauza artrozei articulației cotului şi mărirea de volum a articulaţiei, determinate de proliferările osteocartilaginoase exagerate şi de asocierea unei hidrartroze datorită iritaţiilor sinovialei.
Nu se constată modificări de culoare şi temperatură ale tegumentului sau existenţa tumefacţiei ele apar în artritele inflamatorii.
De cauza artrozei articulației cotului, se poate identifica prezenţa redorii şi cracmentelor crepitaţiilor articulare. Iniţial, crepitaţiile sunt fine şi se datorează neregularităţilor 4 Tratamentul de recuperare B. Flexia normală este de — grade prima cifră pentru flexia activă, cea de-a doua pentru flexia pasivă ; extensia reprezintă reîntoarcerea antebraţului la poziţia 0. Cotul nu are extensie decât în cazuri speciale de hiperlaxitate la copii şi femei, când se poate realiza o hiperextensie de grade.
Durerea nu are origine în cartilaj nu este imervatci în structura intra- sau periarticulară sinovială, microfracturile osului subcondral. Redoarea articulară este cvasi — permanentă.
Un alt simptom este limitarea funcţiei articulare în special cauza artrozei articulației cotului deficit de extensie care poate ajunge la impotenţă funcţională totală. Ea se datorează redorii sau fibrozării ţesuturilor moi articulare şi periarticulare capsulă, tendoane, etc.
Artroza – ce este, tratament si simptome
Tumefacţia articulară apare numai în cazurile asocierii cu un proces inflamator. De obicei, tumefacţia este minimă. În stadiile avansate pot apare deformare articulară şi subluxaţii. Alte semne subiective: senzaţie de înţepeneală, fatigabilitate, scădere a forţei musculare b.
Diagnosticul radiologic este cel mai important pentru obiectivarea artrozei. Diagnosticul de laborator se impune în cazul artrozelor secundare, pentru determinarea etiologiei endocrină, metabolică, etc şi în cazul artrozelor inflamatorii.
Durerea este predominant nocturnă, apare şi în repaus şi este mult mai intensă, tumefacţia cotului este semnificativă.
Testele biochimice de inflamaţie vor susţine diagnosticul de artrită inflamatorie. Sechelele pot fi mecanice calul vicios, osteom, deviaţii de axmusculare atrofii, rupturietc. Diagnosticul acestora se pune, de obicei, prin excluderea celorlalte afecţiunui ale cotului. Epicondilita se manifestă cu dureri radiate pe faţa antero-externă a antebraţului, accentuate la eforturi, cu solicitarea extensorilor mîinii şi degetelor sau supinaţie răsucirea unei şurubelniţe, jocul de tenis, purtarea de obiecte grele, ştergerea geamului.
Extensia mîinii contra rezistenţă produce durere în epicondil. Tendinita tricipitală produce dureri la nivelul olecranului, accentuate la extensia activă a antebraţului pe cauza artrozei articulației cotului. Radiografia este normală. Bursita cronică retroolecraniană este secundară microtraumatismelor.
Artroza cotului are caracter progresiv, dar pe parcursul ei pot apare perioade asimptomatice, care, uneori, pot avea o durată de ani de zile. El este preventiv, curativ şi de recuperare fizicală. Prevenirea artrozei are la bază cunoaşterea factorilor de risc şi favorizanţi. Este necesară instituirea cît mai devreme a măsurilor de educaţie, de modificare a stilului de viaţă. Sunt preferate exerciţiile izometrice. Tratamentul igieno — dietetic: se impune de la început repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a articulaţiei ce prezintă deja modificări degenerative.
Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat atubci cînd bolnavul utilizează medicaţie antiinflamatoare nesteroidă pentru a evita retenţia hidro — sodată ce se manifestă clinic prin hipertensiune arterială şi edeme.
Corecţia stării psihice: bolnavului trebuie să i se explice că boala lui nu este gravă, dar necesită un tratament îndelungat, complex şi multă răbdare şi cooperare activă.
Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirina, indometacinul, diclofanec, fenilbutazona. Ele trebuiesc administrate cu precauţie datorită efectelor secundare defavorabile pe care le au iritabilitatea gastrică, retenţia hidrosodată.
De asemenea, trebuie evitată administrarea prelungită a acestor medicamente. Corticosteroizii se folosesc rar, mai mult aplicaţi local, rareori pe cale sistemică sau intraarticulară datorită reacţiilor lor adverse.
Artroza articulației cotului cu 3 grade ce trebuie făcut
Ei sunt indicaţi atunci cînd există un proces inflamator important, cu lichid sinovial abundent. Administrările repetate pot produce deteriorări ale cartilajului O altă clasă de medicamente utilă este reprezantată de miorelaxante diazepam, clorzoxazonăcare combat spasmele şi contracturile musculare.
Ele au scopul de a normaliza şi a stimula metabolismul perturbat al cauza artrozei articulației cotului. Tratamentul ortopedico — chirurgical se aplică în artrozele deformate, cu invalidităţi.
Se pot folosi diverse tehnici, de la artrodeze şi osteotomii pînă la proteze articulare. Se poate face rezecţia marilor osteofite, atunci cînd este cazul. Terapia fizicală cauza artrozei articulației cotului de recuperare este practic cea mai importantă, cu cea mai mare eficacitate.
Ea începe concomitent cu terapia medicamentoasă, cît mai precoce, după stabilirea diagnosticului clinico — funcţional. Medicina fizicală de recuperare a devenit, în ultimul sfert al secolului XX o specialitate modernă, fundamentată ştiinţific, cu dezvoltarea unor metode de tratament activ, prin exerciţii terapeutice şi educarea bolnavilor.
Навигация по записям
Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de căldură. Aceste cauza artrozei articulației cotului cumulate sunt favorabile pentru pregătirea programelor de kinetoterapie şi masaj.
Căldura este utilă prin acţiunea pe care o are de a combate spasmul muscular şi micile reacţii inflamatoare asociate procesului degenerativ.
Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină, cu nămol şi nisip este mai benefică decît căldura uscată. Impachetarea cu parafină Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o cauza artrozei articulației cotului mai ridicată. Acţiunea împachetărilor cu parafină: provoacă o supraîncălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor, pielea se încălzeşte la 38 - 40°C provocând cauza artrozei articulației cotului transpiraţie locală abundentă.
La desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia produsă. După îrnpachetare se aplică o procedură de răcire. Împachetarea cu nămol: constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o anumită regiune. Durata unei şedinţe este de 20 -- 40 minute.
Nămolul are mai multe efecte: - efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente; - efect fizic, temperatura corpului creşte cu 2 - 3°C; - efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol. Băile de lumină: cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri, iar cele parţiale în dispozitive adaptate.
Durata băilor este de 5 - 20 minute şi după terminarea lor se face o procedură de răcire. Căldura radiantă produsă de băile de lumină e mai penetrantă decât cea de abur sau aer cald, iar transpiraţia cauza artrozei articulației cotului mai devreme. Băile de soare şi nisip: utilizează spectrul solar complet. Expunerea la soare se face cu precauţie, minute pentru fiecare parte a corpului, cantitatea se creşte treptat în zilele următoare. Sunt deosebit de importante pentru echilibrul fosfo- cum să recunoască durerea în articulația șoldului. Cataplasmele: constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe, la temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului.
Ele acţionează prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant şi rezorbiv, precum şi pentru acţiunea antispastică şi antialgică. La cataplasmele cu plante medicinale se mai adaugă şi efectul chimic. Baia la temperatura de indiferenţă: temperatura apei este de 34 - 35°, bolnavul este invitat în baie; durata este de la 15 minute. Are efect calmant. Baia caldă simplă: se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36 - 37°C şi cu durată de 15 - 30 minute.
Are acţiune sedativă generală. Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care tehnicianul execută sub apă mişcări tratamentul osteocondropatiei articulației șoldului articulaţiile bolnavului timp de 5 minute. Pacientul este lăsat în repaus, după care este invitat să execute singur mişcările imprimate de tehnician.
Durata băi: 20 -- 30 minute. Mod de acţiune: - factorul termic; - factorul mecanic. Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării musculaturii, care se produce sub influenţa apei calde şi pierderii greutăţii corpului conform legii lui Arhimede.
Baia cu masaj: este o baie caldă cu apa la temperatura de 36 - 39°C în care se execută rnasajul asupra regiunii interesate. Durata băi depinde de durata masajului efectuat. Baia cu iod Se face cu apă la temperatura 35 - 37°C şi are durata de 10 - 20 minute. Se foloseşţe iodura de potasiu sau sarea de Bazna, de la g baie parţială până la 1 kg baie generalăamestecată în părţi egale cu cauza artrozei articulației cotului de bucătărie.
Mod de acţiune: iodul micşorează vâscozitatea sângelui provocând vasodilalaţie şi scăzând tensiunea arterială, măreşte puterea de apărare a organismului, determină reacţii locale la nivelul ţesuturilor şi organelor, contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii. Curentul galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor. Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă locală, ca şi curenţii descendenţi şi curenţi ascendenţi aplicaţi contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu acţiune antalgică ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau revulsiv cu histamină.
- Simulator cardio pentru artroza genunchiului Artroza; Masajul este una dintre cele mai eficiente metode de tratament a coloanei vertebrale cervicale.
- Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora.
- Artroza – ce este, tratament si simptome | CENTROKINETIC
- Durere dureroasă și o criză în articulația genunchiului
- Dureri ale oaselor șoldului
- Tratamentul edemelor la genunchi
- Tot ce trebuie sa stii despre ARTROZA: simptome, cauze, tratament
Curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau longitudinale: o perioadă lungă, de 4 minute cauza artrozei articulației cotului efect sedativdifazat fix 4 minute ambele, 1 dată pe zi. Se recomandă şedinţe. Diatermia acţionează asupra ţesuturilor în profunzime, prin căldura pe care o produc curenţii de înaltă frecvenţă, ca urmare a rezistenţei pe care o opun ţesuturile la trecerea energiei electrice.
Căldura astfel produsă are un efect analgetic. Curentul faradic Se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat. Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe care o degajă cauza artrozei articulației cotului modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătăţeşte funcţionalitatea.
Razele infraroşii se pot aplica cauza artrozei articulației cotului două metode: lămpile de tip Solux şi băile de lumină. Efectul principal al acestor raze se bazează pe căldura pe care o produc. Ele străbat pînă la cîţiva centimetri în profunzime, acţionînd atît asupra ţesutului conjunctiv, cît şi asupra glandelor şi metabolismului general.
Ele provoacă totodată şi o vasodialataţie la nivelul plexului venos. Cotul este o articulaţie cu un singur grad de libertate flexie-ex-tensiepe o axă ce trece transversal prin cot. Mişcarea este dirijată de geometria capetelor osoase, ceea ce determină devieri ale tratament comun Artemovsk de mişcare pe parcursul întregii curse a antebraţului.
Urmînd trohleea humerală, cubitusul execută în timpul flexiei şi o rotaţie axială de 5° înăuntru. Poziţia de zero, de start, este cea cu cotul în textetnsie totală, mernbrul brahial fiind pe lîngă corp şi palma privind înainte.
Dacă pronăm mîna din poziţia anatomică, acest unghi dispare. Flexia pomeşte de la 0°, atingînd — 0 prima cifră pentru flexia activă, cea de-a doua pentru flexia pasivă. Poziţia de preferat pentru măsurătoare este din decubit dorsal sau din ortostatism. Braţul fix al goniometrului se plasează pe linia mediană a feţei externe a braţului, orientat spre acromion, iar cel mobil, pe linia mediană a feţei radiale a antebraţului, spre stiloidă.
